Cheltuielile României pentru cercetare-dezvoltare au rămas sub 0,5% din PIB în 2024, ceea ce indică o alocare modestă de resurse pentru inovare și dezvoltare tehnologică, potrivit celor mai recente date publicate de Institutul Național de Statistică (INS). În termeni absoluți, activitatea de cercetare-dezvoltare a beneficiat de 8,079 miliarde lei, împărțite între sectorul privat și cel public.

Distribuția cheltuielilor pe sectoare

Din totalul sumelor alocate, 90,9% au reprezentat cheltuieli curente, adică 7,347 miliarde lei, iar restul de 9,1% (732 milioane lei) au fost cheltuieli de capital.

Cea mai mare parte a finanțării a provenit din sectorul privat, care a acoperit 53,6% din cheltuielile totale, urmat de fondurile publice (inclusiv universitare) cu 28,4%.

Pe domenii, unitățile guvernamentale au atras cele mai mari sume din fondurile publice (80,5%), urmate de instituțiile de învățământ superior (42,7%). În schimb, finanțările internaționale s-au concentrat mai ales pe companiile private (63,6%) și, într-o măsură mai mică, pe universități și instituții guvernamentale.

Creștere moderată a personalului în cercetare

La finalul anului 2024, 50.579 de salariați activau în domeniul cercetării și dezvoltării, în creștere cu 5,1% față de 2023. Dintre aceștia, 45,3% au fost femei.

În ceea ce privește pregătirea profesională:

CITEȘTE ȘI: PIB-ul României a scăzut față de trimestrul anterior | Specialist: Economia funcționează cu frâna de mână trasă

  • 38,8% dețineau studii doctorale sau postdoctorale,

  • 48,9% aveau studii superioare (licență, master, programe postuniversitare),

  • 12,3% aveau alt nivel de pregătire (non-superior).

Notabil, peste jumătate dintre salariații cu studii doctorale și postdoctorale (51,4%) erau femei. În ceea ce privește timpul de lucru, 72,8% lucrau cu normă întreagă, iar cea mai mare categorie profesională a fost reprezentată de cercetători: 63,6% din total, respectiv 32.163 persoane, în creștere față de anul precedent.

Cheltuielile de cercetare-dezvoltare din România rămân relativ scăzute comparativ cu media europeană, ceea ce poate afecta ritmul de inovare și competitivitatea pe termen lung. În același timp, creșterea constantă a numărului de angajați cu studii superioare și doctorale indică un potențial uman valoros, care poate fi valorificat mai eficient prin politici publice și investiții în cercetare.