În 2021, la o porție de paste între fondatori, a luat naștere Buluc, un spațiu creativ care adună oameni dornici să își descopere și să își exprime latura artistică prin tehnici teatrale.

Ziua lucrează în companii, în ateliere de olărit și prin departamente de marketing sau de vânzări. În seara asta, sunt Cartoon Network, Realitatea TV, Taraf sau Trinitas, posturi TV într-un show de improvizație. Show-ul e absolvirea după trei luni de cursuri la Buluc, o asociație culturală care a pornit în 2021 ca o companie independentă de artiști.

Cafeneaua Veche 9 din centrul Bucureștiului se umple rapid. Au venit rude, prieteni ai performerilor și prieteni ai Bulucului. În public sunt și Raluca, și Adriana, cursante într-o grupă de avansați. De când s-a înscris la cursurile asociației, Adriana spune că s-a reconectat cu partea ei creativă și copilăroasă. Știe că va fi o seară plină cu emoții pentru colegii de pe scenă, dar e sigură că va râde mult. La fel și Raluca – ea se așteaptă la energie, interacțiune și multă voie bună.

Primul joc al serii e „Povestea TV”, o poveste spusă colectiv, în care fiecare performer interpretează un post TV diferit. Toți ajung să filtreze aceeași întâmplare absurdă, propusă de public: Elodia și Tupac la festival.

Pentru o oră și jumătate urmează să-și arate talentul șlefuit în trei luni de cursuri cu Mihaela (Mela) Mardare și Robert Ciupitu, actori și fondatori Buluc. Mela e la butoane, undeva în stânga scenei. Ceilalți sunt strânși în jurul lui Robert, care stă așezat pe podea și „schimbă canalele”. E doar începutul serii, dar publicul e deja cu gura până la urechi. De aici, din public, simți energia unor oameni care ies complet din zona de confort. Asta e magia Buluc.

Foto: Mari, Robert și Mela, fondatorii Buluc

„La o porție de paste” a fost gândit Buluc

Robert este actor și, de aproape trei ani, antreprenor cultural. Se cunoaște cu Mela din facultate, când și-au dat seama că între ei există o chimie bună de lucru. Împreună cu Marilena Adam, care filmează, montează și creează conținut, au gândit Bulucul stând „la o porție de paste”, undeva prin vara lui 2021.

„Hai să ne facem ceva al nostru”, și-au zis. Vara s-a născut ideea, toamna au ieșit actele, iar în martie 2022 a avut loc primul curs. Mela, Mari și Robert și-au propus inițial să se axeze pe producție de spectacole, dar își doreau să facă și un curs de dezvoltare personală pentru adulți prin tehnici teatrale.

Dorința venea pe terenul fertil lăsat în urmă de pandemie. În 2020, COVID-19 afecta industria creativă și, povestește Robert, contractele artiștilor erau „puse pe pauză”. „Dacă nu erai angajat undeva într-o instituție de cultură, era foarte complicat să supraviețuiești.”

În plus, la porția de paste s-au gândit și că, după retragerea restricțiilor din pandemie, toată lumea își va dori „să se adune”. După mai multe brainstorminguri, au ales ca locul lor de manifestare creativă să se numească Buluc.

Un cumul de activități culturale

În casa cu trăsături burgheze din inima Capitalei, o vilă interbelică din anul 1920, vin săptămânal cam 100 de participanți la diferite activități și cursuri.

Au început cu proiectul Challenge Yourself, o experiență care se întinde pe trei luni și în care cursanții se întâlnesc cu trainerii o dată pe săptămână ca să-și dezvolte skilluri creative prin teatru.

Challenge Yourself Experience este o extensie a acestui curs și se întinde pe patru zile în retreatul Albastru și Origini. În cadrul „Stagiunii din sufragerie” au loc concerte, spectacole de teatru și proiecții de film desfășurate pe parcursul mai multor zile. Tot sub umbrela Buluc se organizează și workshopuri de o zi, două spectacole – Din întâmplare și Reacții adverse –, tabere de teatru pentru adolescenți, flashmoburi la cafenea și podcasturi.

Un workshop de o zi costă 150 de lei, iar pentru cursul de trei luni, participanții plătesc 1.149 de lei dacă achită integral.

Cine se strânge la Buluc?

La Buluc vin oameni de toate vârstele, de la adolescenți până la cei de peste 50 de ani. Mulți vin întâi ca spectatori, apoi ajung să fie participanți la cursuri sau tabere. În timp, s-a format o comunitate.

Până acum, aproximativ 4.000 de persoane au participat la activitățile Buluc: de la cursuri și workshopuri de dezvoltare personală, până la concepte corporate, tabere creative, seri de teatru, improvizație, concerte, proiecții de film și podcasturi produse de liceeni.

Pe WhatsApp sau pe Instagram, acolo unde au prima dată contact cu Buluc, mulți sunt timizi și nesiguri. Vin „cu emoții mari” la primele întâlniri. Și apoi, la final de modul, urcă pe scenă „fără teamă și deschiși”. Alții sunt extrovertiți și vin tocmai ca să aibă un spațiu unde să se exprime liber.

Am făcut și noi un exercițiu de imaginație împreună cu Robert. Ne-am gândit la un om obișnuit, care stă la birou de la 9.00 la 17.00, de luni până vineri, și are sarcini repetitive. Îi e tot mai greu să fie motivat. Într-o zi, decide să schimbe puțin narativa și se înscrie la cursul de trei luni de la Buluc. Ce se întâmplă atunci? Începe să-și antreneze creativitatea, spontaneitatea, conștientizează și controlează frica de penibil.

„În momentul în care îți antrenezi creativitatea, vezi creativul în orice. Automat îi spui creierului tău că, OK, facem lucrul ăsta în fiecare zi, dar începând de astăzi putem să-l facem și altfel, în așa fel încât să-mi placă să-l fac.”

La fel și cu spontaneitatea, o abilitate care te ajută să fii ancorat în prezent. Iar când ajungi să conștientizezi frica de penibil și înveți să o gestionezi, explică Robert, „începi să vorbești în fața oamenilor cu mai multă naturalețe, să te exprimi mai nuanțat”.

Sertarul cu proiecte culturale rămâne, uneori, închis

Spectacolele și cursurile nu sunt singurele lor planuri. „Avem un sertar plin de proiecte culturale care așteaptă să iasă la lumină”, povestește Robert. De multe ori, însă, sertarul rămâne închis pentru că lipsesc resursele financiare. Să implementezi un proiect, să-l scoți în lume, să-l ții în viață devine un efort aproape acrobatic atunci când nu există „o finanțare decentă în spate”, adaugă el. „Și finanțările artistice în România sunt puține.”

Finanțările sunt și greu de accesat, pentru că e nevoie să urmezi o anumită structură în scrierea de proiecte. Anul acesta și-au propus să învețe mai mult despre asta și să ia în echipă colegi care știu să scrie proiecte culturale, ca să aplice la mai multe finanțări publice. Până atunci, însă, „Buluc are noroc de comunitate, de vizibilitate”, spune Robert.

Ca marketing, „întotdeauna a funcționat recomandarea oamenilor”. Și-au propus, așadar, să ajungă la mulți oameni, indiferent dacă sunt proiecte care aduc profit sau doar vizibilitate.

Fondatorii vor ca publicul să vadă Buluc ca pe „un hub cultural în care poți să găsești și cursuri, și workshopuri, dar poți să găsești și o seară culturală”.

Lecțiile antreprenoriatului

Pentru Mela, antreprenoriatul a venit ca o provocare necesară, una pe care a fost „mai mult sau mai puțin nevoită” să o accepte alături de colegii ei. A învățat să fie mai răbdătoare, mai calmă, mai așezată și să lucreze în echipă.

Tot cu lecția răbdării a venit Bulucul și pentru Mari, care spune că a învățat să aibă încredere în comunitatea ce se formează în jurul Bulucului, pentru că „de la oameni pleacă totul”. I s-a confirmat și că dacă faci un proiect în care crezi cu adevărat și care îți place, „n-are cum să nu iasă și n-are cum să nu aibă un impact frumos”.

Robert, în schimb, a învățat din antreprenoriat că, „dacă întâlnești o ușă închisă, nu înseamnă că toate vor fi așa”.

Reverențe și planuri de viitor

Înapoi în cafenea, după vreo oră și jumătate de improvizație, cei șapte cursanți ai Bulucului fac reverențe în aplauzele publicului. Coboară de pe scenă și se dispersează rapid prin localul din Centrul Vechi, unde îi așteaptă cei dragi cu buchete de flori și multe îmbrățișări.

Pentru Buluc, fondatorii își doresc să lucreze cu cât mai multe grupe până la reverențele de final de curs. În acest scop, își propun să crească numărul grupelor și să construiască un portofoliu de proiecte recunoscute - totul, poate, într-un spațiu mai mare.

„Când stai într-o garsonieră, vrei să te muți într-un apartament cu două camere. Când stai foarte mult într-un apartament cu două camere, vrei să te muți la casă. Cam așa suntem noi acum.”

Foto: Moment de improvizație pe scena de la Cafeneaua Veche 9 din Centrul Vechi