De cele mai multe ori evităm să visăm la idealurile noastre, spunându-ne că pierdem vremea fără rost şi că nu ne alegem cu nimic. Dar, atunci când ascultăm discursul oamenilor de succes aflăm, invariabil, că şi-au petrecut timpul imaginându-şi lucruri şi visând cu ochii deschişi şi că acesta este, poate, cel mai important exerciţiu pe care ar trebui să-l facem. În lipsa lui, acţiunile pe care le întreprindem, eforturile noastre zilnice de a face ceva concret se dovedesc de multe ori zadarnice. O trăsătură comună a marilor oameni de succes este şi faptul că nu găsesc nimic jenant în a recunoaşte că au avut un mentor şi că au încercat să îi depăşească performanţele. De obicei, persoana cu care se măsoară este un erou întâlnit în adolescenţă sau, la un moment dat, în parcursul de carieră. Oare de ce le este tinerilor de astăzi aşa de greu să-şi aleagă mentorul şi să vorbească despre el? Să fie mentoratul un obicei demodat?