Potrivit dicţionarului, mentorul poate fi un conducător spiritual, un povăţuitor, un îndrumător sau un educator. Dacă ne oprim la ultima definiţie, putem spune că avem mentori încă de la grădiniţă, lucru perfect adevărat. Câte dintre fetiţele de grădiniţă nu spun că îşi doresc să devină educatoare doar pentru că vor să fie precum persoana care le supraveghează şi le învaţă zi de zi în primii patru-cinci ani de viaţă? Când mergem mai departe, la şcoală, la liceu şi ulterior la universitate, portretul mentorului se creionează în linii din ce în ce mai clare, transformându-se dintr-un simplu personaj aflat la catedră într-un îndrumător. În goana după o şcoală mai bună, părinţii caută, de fapt, profesori-mentori. Ei nu stau la cozi pentru a-şi înscrie copiii la şcoli cu renume pentru modul în care sunt aranjate băncile într-o clasă ori pentru frumuseţea unor clădiri, ci pentru că acolo predau oameni pe care îi doresc ca îndrumători pentru prichindeii lor.