Oamenii își părăsesc șefii, nu companiile
Teoria potrivit căreia angajații nu își părăsesc companiile, ci șefii, este din ce în ce mai populară. Dar este ea adevărată? Dacă-i întrebăm pe angajați, cu toții își aduc aminte de cel puțin un șef care le-a transformat zilele de muncă într-un calvar. Dacă vorbim cu managerii, le este greu să fie de acord, în contextul în care asta ar însemna să-și recunoască un eșec personal: acela de a nu fi capabili să fie adevărați lideri, acei lideri pe care angajații ar fi capabili să-i urmeze oriunde, oricând. Cine are dreptate?
