Un consultant în resurse umane ar începe să  enumere 7 paşi prin care poţi evita acest lucru. Însă adevarul este că, nu prea ai de ales. Încerci sau nu să protestezi şi apoi, dacă şeful este mai încăpăţânat decât tine, le execuţi. Nu de alta, dar el hotărăşte dacă primeşti sau nu o mărire de salariu, dacă mai rămâi sau nu în firmă şi, implicit, dacă îţi mai plăteşti sau nu următoarea rată la bancă. Situaţie rezolvată, nu? Păi nu prea.
S-a creat de mult timp imaginea asta a şefului sub formă de bau bau, care nu ascultă, nu apreciază, este afurisit şi, de ce nu, trasează sarcini absurde. Sigur, dacă te duci şi asculţi puţin în tabăra şefilor, vei auzi despre angajaţi care nu se implică, nu înţeleg responsabilităţile şi nu pricep foarte multe raţionamente care stau în spatele deciziilor.

Funcţionari taciturni, lipsiţi de chef, drumuri interminabile între un ghişeu şi altul, un nesfârşit teanc de acte pe care nu reuşeşti niciodată să le completezi corect, o aşteptare surdă şi umilitoare, imposibilitatea de a sta liniştit la gândul că totul va merge că pe roate. Cam această este imaginea unui român prins în mrejele birocraţiei de stat. Indiferent dacă ai de-a face cu Administraţia Financiară sau cu o primărie, toate aceste experienţe îţi accelerează ritmul cardiac înainte de a apuca să păşeşti pragul unei astfel de instituţii. Această realitate are urmări mult mai adânci decât am putea crede. Efectele ei se văd inclusiv în cadrul multor companii private, despre care, la prima vedere, am spune că sunt la polul opus.Uite cum funcţionează birocraţia în companiile private.