In primul rand, ar trebui reamintit ca raporturile de munca, in mod fundamental, se reduc la faptul ca angajatul pune forta sa munca si calificarea sa in slujba unui angajator, in scopul obtinerii unui venit. Asadar raporturile de munca dintre angajator si angajat sunt guvernate de legi si de contractul individual de munca si/sau alte acte juridice anexe acestuia sau conexe, si nici una dintre parti nu poate, fara acordul celeilalte parti, sa-si aroge mai multe drepturi ori sa-si limiteze/anuleze obligatiile ce ii revin. De aici se deduce ca avem, in ceea ce priveste interceptarile e-mailurilor si telefoanelor, doua premise de lucru: cand angajatul isi da acordul expres pentru ca angajatorul sa efectueze acele operatiuni sau cand angajatorul nu cere sau nu obtine, in prealabil, acordul angajatului.
I. In conditiile in care angajatul isi da acordul, compania este ferita de unele consecinte legale, dar nu de toate. Astfel, ceea ce va putea lovi necrutator compania este faptul ca, pentru a efectua aceste interceptari, are nevoie de aparatura de specialitate, aici intrand in conflict cu dispozitiile art. 19 din Legea sigurantei nationale nr. 51/1991, care spune ca "detinerea, confectionarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicatiilor (...) constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani".
II. A doua premisa vizeaza situatia in care angajatul nu isi exprima acordul pentru ca angajatorul sa ii intercepteze comunicatiile. Interceptarea comunicatiilor de catre companie incalca, in aceasta ipoteza, atat drepturile angajatului, cat si ale tertilor.
O situatie particulara o poate constitui aceea a angajatilor care au semnat o clauza de confidentialitate fara sa se precizeze expres dreptul companiei de a intercepta comunicatiile acestui angajat. In acest caz, compania justifica un interes legitim in efectuarea acestor operatiuni, cu conditia ca acestea sa se efectueze prin sondaj si nu in mod permanent. Totusi, compania continua sa incalce legea in ceea ce priveste detinerea echipamentelor folosite la interceptare.
Pentru ambele premise luate in discutie, se impune insa o clarificare: in discutie este dreptul companiei de a intercepta comunicatii ale echipamentelor proprietatea companiei si aflate in folosinta angajatilor. In cazul in care compania intercepteaza o comunicare de pe e-mailul personal sau de pe telefonul personal al angajatului, incalcarea legilor penale si civile de catre companie este deosebit de grava.
O chestiune mai putin discutabila este supravegherea video a angajatilor. Pana la dezvoltarea acestei tehnologii, angajatii erau supravegheati de patron sau de o persoana de incredere a acestuia. Prin urmare, supravegherea activitatilor lucrative de catre companie nu incalca legi in vigoare.
Ce se intampla cu imaginile, datele si informatiile colectate? Aceasta intrebare trebuie sa ii preocupe mai mult pe angajati decat o eventuala supraveghere video. Daca un angajat fura materiale din depozitul companiei, supravegherea video slujeste aflarii adevarului. Daca aceeasi camera surprinde ca un angajat isi scoate verigheta cand vine la serviciu si trimite imaginea familiei angajatului spre "dezbatere" este o evidenta incalcare a dreptului la viata privata.
Concluzionand, consideram ca interceptarea e-mailurilor si telefoanelor angajatilor este o practica nelegala. Supravegherea video a activitatilor lucrative este permisa, sub rezerva respectarii dreptului la imagine si la viata privata a angajatului.
