Garry Kasparov: Ce faci când nu ai opțiunea de a sări peste o mutare?
Felicia Luca
Vă mai aduceți aminte de Garry Kasparov? Marele campion la șah aplică în viață ce a învățat din șah, scrie despre business, despre AI și pledează pentru umanitate.
Să ne lăsăm inspirați de un om cu o gândire clară, care are exercițiul analizei și al introspecției.
În șah ești obligat să-ți faci mutarea; nu există opțiunea de a sări peste o mutare atunci când nu vezi o direcție potrivită în care să te deplasezi. Una dintre marile provocări ale jocului este cum să progresezi, chiar și atunci când nu există direcții clare în care să mergi, când e nevoie să acționezi, nu să reacționezi. Mai în glumă, mai în serios, marele maestru, Ksawery Tartakower, denumea această etapă a jocului: „momentul în care nu e nimic de făcut”. În realitate, exact acesta este momentul care face diferența dintre aspiranți și concurenți.
Când crezi că nu mai e nimic de făcut, ce ai de făcut este să găsești celelalte opțiuni posibile, după cum ne îndeamnă și Chris Nel. Ce-i drept, pentru a vedea care sunt aceste opțiuni, adeseori e nevoie să faci o schimbare: de mentalitate, de idealuri, de standarde, de dorințe, de vise, de așteptări. Acestea trebuie să fie actualizate și e important să fie realiste. Realismul așteptărilor are legătură cu funcționalitatea lor, nu cu înălțimea lor.
Citește și: Managementul așteptărilor. Tu la ce preferi să te aștepți?
Și viața te obligă să-ți faci mutarea. Când te oprești sau dacă te blochezi, te simți ca și cum viața ar face mutarea pentru tine. În realitate, rigiditatea generează o disfuncționalitate și un disconfort care atrage după sine o reglare. Este abaterea care servește devenirii tale, este următorul pas către mai bine.
Metoda pe care o folosești pentru a reuși este secretă pentru că tu ești singurul care o poate descoperi. Și poți face asta numai analizând deciziile pe care le iei. Despre asta ar fi trebuit să mă întrebe toți cei care îmi puneau, de altfel, întrebări, dar despre tot felul de alte lucruri: Cum vă examinați punctele forte și slăbiciunile?Cum vă folosiți de ce ați învățat ca să deveniți mai bun? Ce întrebări vă puneți?
Nu e suficient să fii talentat. Nu e suficient să muncești din greu și să înveți până târziu în noapte. Trebuie să ajungi să cunoști și să înțelegi în cel mai mic detaliu metodele prin care îți iei deciziile.
Mintea omenească nu este un computer (...). În toiul competiției, chiar și cea mai disciplinată minte fuge și își pierde concentrarea. Uneori, aceste abateri indisciplinate nu fac altceva decât să scadă calitatea analizei tale. Alteori, însă, tocmai aceste rătăciri duc la inspirație și la cele mai frumoase și paradoxale mutări, care nici nu-ți trecuseră prin cap înainte.
E bine să ai exercițiul introspecției. E bine să călătorești pe harta minții și a sufletului tău suficient încât să-ți găsești ușor drumurile – și pe cele vechi, și pe cele noi. Și e bine să ai încredere în geografia ta interioară și în tine, în calitate de călător.
Sigur, e important să-ți înțelegi talentul, dar la fel de important este și să nu-ți reduci talentul și capacitatea la ceea ce reușești să înțelegi. Înțelepciunea vieții, a naturii, a universului este atotcuprinzătoare. Mintea noastră nu este.
Înțelepciunea se câștigă, se acumulează, se practică, se exersează, dar nu se forțează. Lasă vieții taina ei. O vei înțelege dacă va fi cazul și când va fi timpul. Altfel, insistând să o reduci la înțelegerea ta, o vei zădărnici, o vei denatura și nu se va mai împlini.
Citește și: Cum îți faci timp să reflectezi la cunoștințele pe care le acumulezi?
Ca să ajungi să fii bun la ceva trebuie să știi cum să aplici niște principii fundamentale. Ca să excelezi la ceva, trebuie să știi cum să încalci acele principii fundamentale.
Așadar, trebuie să știi când să aplici și când să încalci regulile. În orice direcție corectă se poate merge prea departe – așadar regulile sunt aplicabile până la un punct, dincolo de care devin nefuncționale și chiar dăunătoare. Iar timpurile și realitățile noi nu se pot construi după reguli vechi. Mai ales astăzi, când timpul trece atât de repede, iar schimbările sunt atât de profunde încât viitorul este mereu prezent.
A fi lider însemană a deschide drumuri noi, cu toate provocările și consecințele aferente. Nu va fi ușor și nu va fi perfect, dar inovarea cere prezență de spirit, intuiție, inspirație și curaj – atât pentru a reuși, cât și pentru a eșua. Vorbind despre cum se deschide un drum nou, Chuck Edward – Corporate Vice-President, Head of Global Talent Acquisition, Microsoft – punctează că este nevoie de reziliență și perseverență. „Convingerea contează. Este important să fii convins de ceea ce crezi că este bine. Contează enorm să știi care ți-e nordul.”
Trebuia să fii disciplinat și în afara tablei de șah. Trebuia să te asiguri că stilul tău de viață și celelalte activități pe care le desfășori nu-ți afectează abilitățile și pregătirea pentru cele mai importante meciuri.
Mai importantă decât rigoarea cred că este cunoașterea de sine și înțelepciunea alegerilor. E important să știi ce este funcțional și ce nu - în contextul vieții, al fericirii și al performanței tale. Cred că funcțional nu este atât să ne abținem de la pornirile dăunătoare, cât să ajungem să nu le mai prea avem.
Sigur, viața nu se reduce la bine și rău, după cum nu se reduce numai la eficiență. Binele, funcționalitatea și fericirea se asigură prin combinații complexe de elemente, iar unele dintre acestea vor rămâne mereu tainice și vor scăpa controlului și înțelegerii noastre, din fericire. De ce din fericire? Pentru că există o înțelepciune superioară nouă și e esențial să ne lăsăm inspirați și ghidați de ea.
Să muncești din greu face parte din talentul tău și este o parte indispensabilă din succesul tău. E ceea ce face diferența dintre jucătorii buni și marii jucători.
Aprofundându-ți talentul, vei sonda resurse nebănuite de creativitate și inspirație și îți vei descoperi capacități surprinzătoare de cunoaștere și inovare. În plus,
de sine asigură vitalitatea sinelui, după cum bine punctează Gianpiero Petriglieri. Practicarea talentului tău te împlinește, te face fericit, te ajută să devii mai autentic.
Succesul este cel mai mare inamic al succesului viitor. Pentru că ai putea ajunge să fii mulțumit de tine și să te culci pe-o ureche, dar și pentru că e posibil să te oprești din a-ți mai analiza jocul în mod critic. Ori așa te reinventezi.
Cred că succesul este un inamic în special atunci când devine un obiectiv în sine: dacă scopul tău este succesul, odată ce-l atingi vei avea senzația de „capăt de drum”. Dar dacă obiectivul tău este un scop mai înalt – să trăiești bucuria de a face ce simți că ești chemat să faci, să îndeplinești menirea pe care simți că o ai – atunci succesul este o doar consecința firească a lucrului făcut bine, din motivele corecte și cu resursele autentice, potrivite.
În ceea ce privește analiza critică, caută să o faci pentru a înțelege și a învăța, decât pentru a te critica. Caută să-ți fii sursă de inspirație, de forță și de reziliență. Pentru a face o analiză corectă ai nevoie de toate informațiile, inclusiv (sau mai ales) de cele pozitive și constructive.
În mare măsură, reinventarea este, de fapt, accesarea unor resurse superioare de înțelepciune, capacitate, talent și viziune.
Citește și: Jurnalismul constructiv. O viziune amplă este o viziune corectă
Tehnologia a schimbat felul în care ne pregătim pentru joc. Aflăm totul despre fiecare meci important, oriunde s-ar juca în lume, pentru că este imediat încărcat pe internet. Unii oameni spun că asta ucide creativitatea. Eu cred exact contrariul! Cred că asta dezvoltă creativitatea, pentru ca acum trebuie să-ți îmbunătățești arsenalul aproape zilnic. (...)
Se poate spune, pe bună dreptate, că am avansat mai mult în copierea gândirii umane decât ne-am avansat umanitatea.
Dacă trebuie să performezi mai bine decât un computer, să bați mașina la jocul ei, atunci, într-adevăr, va trebui să-ți activezi resursele reale de creativitate. Dar ce se întâmplă dacă te limitezi la supraviețuire sau banală funcționalitate – automatizată, negândită, ne-simțită? Atunci umanitatea se atrofiază ca un mușchi nefolosit.
Gerd Leonhard ne previne că eficiența este pentru roboți, dar fericirea este pentru oameni. „Punem accent pe eficiență pentru că eficiența crește veniturile. Dar eficiența este un atribut al mașinilor, eficiența este pentru roboți, cum îmi place mie să spun”. Gerd crede că trebuie să ne oprim și să ne gândim bine, înainte de a ne lăsa furați cu totul de magia tehnologiei și de a ne dezumaniza, în loc să devenim mai umani.
Este esențial să nu confundăm superioritatea algoritmică cu inteligența superioară. Complexitatea trăirilor omenești trebuie să rămână un atribut al omului, nu numai pentru că doar omul poate să simtă atât de nuanțat, ci și pentru că fericirea omului depinde strict de implicarea sa directă în tot ce este omenesc.
Dacă ne tot cioplim după „perfecțiunea” mașinii, ne vom trezi că ne-am retezat emoțiile, spotaneitatea, intuiția, imaginația, credințele, liberul arbitru. Efectul combinat dintre corp și minte, dintre biologie și spiritualitate – care este nu este rațional, nu este măsurabil, nu poate fi copiat, nu poate fi proiectat – depășește cu mult aria de acoperire a științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii. Să ne gândim la ce rol joacă curiozitatea, misterul și eroarea în procesul de inovație.
Așadar, să nu umanizăm tehnologia prea mult, să nu amestecăm prioritățile când e vorba de alegeri și decizii care afectează omul și societatea și să nu uităm de responsabilitatea pe care o avem atunci când creăm tehnologie care ar putea depăși puterea omului. Pericolul nu este ca mașinile să devină oameni, ci ca oamenii să devină mașini și să se lase seduși de lumea și stimularea virtuală într-un fel care să le anuleze trăsăturile profund umane: creativitate, compasiune, originalitate, reciprocitate, responsabilitate, empatie. Abundența exterioară conduce la sărăcie interioară.
Garry Kasparov învață despre viață și din șah. Tu de unde înveți?
Surse: Garry Kasparov, How Life Imitates Chess: Making the Right Moves, from the Board to the Boardroom Garry Kasparov, Deep Thinking: Were Machine Intelligence Ends and Human Creativity Begins Garry Kasparov – The Talks
