Nu e colțișor din Oltenia pe care să nu-l cunoască. A bătut Craiova la pas și a descoperit comori arhitecturale despre care nici craiovenii nu știau. A colindat județul comună cu comună, sat cu sat, a cercetat casă cu casă și a povestit lumii despre castele și conace de care până și localnicii uitaseră. L-au hăituit câinii, l-au huiduit oamenii, la un moment dat, un paznic mai colțos chiar l-a fugărit cu un topor. Dar nu a cedat. Nu a renunțat, a continuat să fotografieze, să cerceteze, să scrie, să se ia la harță cu autoritățile, să se implice și să adune în jurul lui alți oameni cu aceeași pasiune: ISTORIA, cea mai frumoasă poveste auzită/descoperită vreodată. Rezultatul? A creat o comunitate – reală – cu peste 1.000 de membri, ce au în comun plăcerea de lua orașele la pas și a descoperi frumosul. Cei o mie formează, de fapt, un grup de acțiune civică, cu un rol esențial în salvarea unor clădiri istorice și introducerea lor pe lista patrimoniului. A creat și o comunitate  virtuală, cu aproape 20.000 de urmăritori, pe care-i leagă respectul și admirația pentru valorile arhitecturale. Și tot el a realizat și o hartă virtuală cu peste 1.300 de conace și peste 2.000 de case boierești, cărora le-a promovat imaginile și poveștile, într-un mod adaptat și  ”cerințelor virtuale” ale tinerei generații. Se implică în diverse acțiuni de  conservare și salvare a patrimoniului, inclusiv în organizarea de proteste și depunerea de sesizări, în cazul unor clădiri valoroase, ce sunt amenințate cu demolarea. Și nu doar atât. Pe o altă pagină de Facebook, cu peste 63.000 de urmăritori, împreună cu doi prieteni, dă culoare istoriei, adică descoperă fotografii vechi pe care le colorează digital. Totul pentru a reaprinde dragostea și interesul pentru istorie, dar și respectul pentru înaintași și moștenirea lor atât de prețioasă. Dar... să-l și cunoaștem. Se numește Dragoș Andreescu, are 36 de ani, este născut în Ploiești, însă locuiește în Craiova. De profesie graphic designer, în timpul liber Dragoș este fotograf amator. Unul aproape obsedat de istorie, care și-a făcut un mod de viață din redescoperirea trecutului, prin oameni, fapte și valori. Practic, prin tot ceea ce face, Dragoș așază Oltenia pe harta patrimoniului național, deschizând larg porțile spre un turism de calitate în această zonă istorică, ale cărei comori sunt, încă, mult prea puțin cunoscute. ”Practic, eu îi trăiesc visul, dar el este cel care mi-a indus această pasiune” Interesul pentru patrimoniu a început încă din facultate (2002), povestește Dragoș, atunci când a primit ca temă o explorare a orașului Craiova, ce presupunea identificarea şi fotografierea unor clădiri de patrimoniu. Totodată, tema solicita și informaţii despre cine locuia în clădirile respective, dar și povești despre istoria unor familii vechi. Așa a ajuns să extindă aria de cercetare și către județ, să ”facă cunoștință” și cu fostele reședințe nobiliare. Acel moment a fost și primul lui contact cu un aparat foto. I-a plăcut la nebunie, așa că a continuat să fotografiez clădiri, detalii, texturi, fie pentru plăcerea personală, fie pentru nevoile din graphic design. Adunând o arhivă destul de consistentă, a început să posteze imaginile pe noile site-uri de social media. De fapt, aici s-au conturat proiectele de mai târziu, în care s-a implicat 100%, pentru că au reaprins și scânteia pasiunii pentru istorie, moștenită de la tatăl său. ”Tatăl meu a fost cadru militar, dar și-a dorit să fie profesor de istorie sau cercetător. Practic, eu îi trăiesc visul, dar el este cel care mi-a indus această pasiune. Zilnic aveam discuții despre istorie, așa că, de mic am fost fascinat de aceste povești. Din păcate, tata nu a mai apucat să vadă ce fac eu, dar sunt sigur că e mândru. Pentru că, de la el am învățat: cea mai frumoasă poveste din lume este istoria”. În 2008 a început să promoveze mai mult orașul și a încercat să creeze primul grup de pasionați de fotografie și explorare urbană. Odată cu propagarea fenomenului social media, în special Facebook, și-a dat seama că aceste pasiuni sunt mult mai răspândite decât se aștepta, ba mai mult, a constatat că este o cerere extraordinară pentru fotografie arhitecturală. Așa a ajuns în anul 2011, când a creat primul proiect, Monumente Pierdute, care avea ca principal scop identificarea și promovarea conacelor și caselor boierești din regiunea Olteniei. Monumente Pierdute a fost printre primele proiecte de gen din țară și a explodat ca interes. După câțiva ani în care a fotografiat și s-a documentat, în cadrul proiectului a realizat o hartă virtuală și imagistică cu peste 1300 de conace și peste 2000 de case boierești din mediul rural și urban. ”Mulți îmi spun că sunt incoștient. Eu cred doar că e un lucru dificil, iar cineva trebuie să-l facă” În anul 2017, a abandonat proiectul Monumente Pierdute și a creat unul nou, cu numele Monumentalist.  Acest proiect este o continuare a celui vechi, dar sub un alt format. Pagina are în prezent peste 20.000 de urmăritori, iar numărul lor crește de la o săptămână la alta. Este o pagină vie, în care se comentează, se critică, se dau exemple, dar, mai ales, se cere ajutor, semn că tot mai mulți iubitori de artă și istorie ies din starea de letargie și vor să se implice. De fapt, pornind de la Monumentalistul virtual, Dragoș a reușit – și în viața reală - să adune în jurul lui circa 1.000 de oameni din toată țara, care încearcă să transpună, fiecare în orașul lui, proiectul  Monumentalist Craiova. ”În cadrul proiectului Monumentalist am creat un grup care numără peste 1000 de membri din toată țara. Toți acești membri au ca numitor comun explorarea urbană si dragostea pentru clădirile vechi. Acești membri au avut și un rol esențial în salvarea unor clădiri istorice și introducerea lor pe lista patrimoniului (un bun exemplu poate fi Moara Barbu Drugă din Craiova, recent introdusă în patrimoniu)”, ne-a explicat Dragoș. Ca ”monumentalist”, tânărul a avut nenumărate apariții în emisiuni TV, în presa scrisă sau online, în care a spus povești, a tras semnale de alarmă și a încercat, prin toate mijloacele și cu toate puterile, acceptând tot sprijinul oferit, să salveze clădirile istorice lăsate în ruină. Pentru că, ”din păcate, pe lângă pasiunea asta de explorat a trebuit să fac și munca urâtă, care pe mine mă consumă. Este o luptă pentru a schimba mentalități. Este o luptă pentru a salva anumite case sau clădiri. Și am pierdut multe războaie. Mulți îmi spun că sunt incoștient. E problema lor, eu cred că e un lucru dificil, dar cineva trebuie să-l facă. Sincer, la început a fost mai greu. Dar acum grupul monumentaliștilor e mare și ne ocupăm toți”. Evident, fiecare eșec îl marchează, e cuprins de frustrări și de un sentiment de neputință, dar când își amintește de unde a plecat și unde a ajuns, speranța ia locul neputinței. Cât de greu a fost la început? ”Când am început să explorez, oamenii nu erau obișnuiți cu asemenea apariții. Chiar a fost greu, de la atacuri de câini, până la paznici care mă fugăreau pe stradă cu toporul. Dar, în timp, s-au obișnuit. Acum mă invită la ei în casă și stau cu mine de vorbă, oferă informații. Și totul datorită paginii. Au înțeles că vreau doar să promovez frumosul pierdut, să scot din indiferență și nepăsare bijuterii. Ei chiar așteaptă să postez zilnic. Primesc sute de mesaje încurajatoare, iar asta mă mobilizează, îmi dă putere să merg mai departe. Monumentalist face minuni! Acum, chiar dacă se știe că mă ocup doar de olteni, mulți mă cheamă și în alte regiuni. Își doresc și îmi doresc să ajung și la ei, dar pentru că nu am timp așa mult, personal mă rezum doar la Oltenia. Dar prin grupul lărgit, Monumentalist a trecut frontiera. Îi pun pe ei să exploreze și să posteze, și lucruile merg bine așa”. Ce vrea, de fapt, Dragoș? Categoric, vrea ca românii să fie dornici să descopere lumea, dar și zona în care locuiesc. Toți acei care merg în vacanțe în străinătate și pozează monumente, foarte bine!, s-o facă, dar să cutreiere și țara noastră, ca să vadă ce monumente frumoase avem și noi. ”Asta vreau eu să schimb: mentalități. Să vrei să cauți, să vrei să vezi și România și să îți fie drag să faci poze și la frumusețile noastre. Asta mi se pare normalitatea. Aici trebuie să se ajungă”, a punctat Dragoș. Speranță de proaspăt tătic: ”Abia aștept să crească și să îl iau cu mine la explorat. Sper să fie viitorul monumentalist!”  Îndemnul lui Dragoș la explorare este sincer, iar succesul este verificat. Pe el, de exemplu, pasiunea pentru arhitectura veche și cercetarea istorică îl scoate din rutină și îl ajută și la job. ”Fiind graphic designer, într-o agenție de publicitate, trebuie să fiu creativ zilnic. Iar asta îmi e de folos. La un moment dat, a trebuit să fac design de etichetă de vin. Clienții doreau să fac un desen de conac cu vie. Fără să vreau, am desenat din minte un conac existent. Atunci mi-am dat seama cât de mult mă ajută aceste explorări”. Când are timp pentru toate, nu a știut să spună, dar într-un fel își face. Și reușește pentru că soția, deși nu-l însoțește în tururi, îi înțelege pasiunea și îl sprijină. Vara trecută, de exemplu, a fost un adevărat maraton, a identificat peste 200 de case noi și proprietarii lor, din arhivă. Era atât de canalizat pe ceea ce făcea încât, a recunoscut, ieșea la plimbare, dar gândul lui era numai la arhive. ”Pentru că, de multe ori, pasiunea asta se transformă în obsesie. Și acum, chiar dacă sunt proaspăt tătic, tot găsesc zilnic o jumătate de oră sau o oră pentru cercetări. Sunt foarte entuziasmat! Abia aștept să crească și să îl iau cu mine la explorat. Sper să fie viitorul monumentalist!”. Istorie colorată - Istorie restaurată – Istorie salvată Că este cu adevărat pasionat de istorie, o demonstrează și celelalte două proiecte pentru care încearcă din răsputeri să-și facă timp: Oltenia de Altădată şi Istorie în Culori. , cu peste 17.500, respectiv 63.000 de urmăritori. Primul conține fotografii vechi și inedite din regiunea Olteniei, iar al doilea, pozele vechi, colorate digital.

Prizonieri români în Brașov-1916 sursa: kieselbach.hu

O face împreună cu doi prieteni,  Florin Rostariu și Paul Kerestes, alias Jecinci. Sunt fotografii prețioase, din diferite perioade, cu o importanță și încărcătură istorică inestimabile.

Revenirea din Turneul Continentelor Traseu făcut cu un 1899 De Dion Bouton 3.5 CP, Cluj 1928 sursa foto: Romania in negru pe alb - photo

”Avem experți acolo, nimic nu iese fără acordul lor. Este foarte dificilă documentarea. Jecinci a devenit cel mai tare colorizator din lume. Când am început noi, în 2013, toți eram în Top10. Eu însă nu am mai colorat în ultima vreme. Înainte credeam că pot face de toate, acum e mai greu”.

Plimbare cu o motocicletă BMW R17 în Bucureștiul anului 1939, septembrie.

Vorbindu-ne despre încărcătura istorică inestimabilă, Dragoș și-a amintit de cea mai importantă descoperire pe care a făcut-o în peregrinările sale… un stâlp de iluminat public, încă de la începuturile electrificarii orașului. Este unicat în țară și are imprimat pe el vechea stemă a Craiovei. L-a dus la muzeu pentru restaurare și după luni de muncă, acum este pregătit pentru a fi expus. Stâlpul este fabricat în 1896, valoarea lui de patrimoniu este excepțională. Revenind la conace și la scânteia care a aprins pasiunea lui pentru ele, fără să stea pe gânduri, Dragoș a spus: Conacul Câncea-Poenaru Din Malu Mare/Dolj, clădirea care l-a impresionat cel mai mult și pe care a descoperit-o în 2007. Din păcate,  este într-o stare avansată de degradare. ”În 3 ani dispare, dacă nu se face nimic”, avertizează cu tristețe Dragoș. De aceea, ”este disperat” să îl ”vândă”. A avut trei tentative, dar nimic concret până acum. Nu abandonează și nu e descurajat. N-ar fi prima dată când ”salvarea” se lasă așteptată. Pentru că, în toți acești ani a reușit salveze câteva clădiri de patrimoniu, care acum sunt în renovări. Evident, când spune ”vând” nu se referă la o afacere printr-o agenție imobiliară. Pur și simplu a promovat atât de mult clădirile încât, într-un final, au apărut oameni care și le-au dorit și le-au cumpărat. O clădire a postat-o o săptămână la rând, iar la ultima postare a primit un mesaj de la noul proprietar: ”mulțumesc, o să te chem când e gata restaurat”. ”Îmi sare inima de bucurie când văd că au a doua șansă. Mai sunt câteva pe care vreau să le «mărit». Sunt superbe și chiar cred că merită să fie salvate”. ”Vreau să găsesc următoarea generație, să am cui să las pasiunea asta ca moștenire” Indiferent unde ajunge, Dragoș face multe poze, pentru că lucrează cu niște arhitecți cărora le oferă toate aceste imagini atât de necesare în procesul de restaurare. Folosește pozele și în interes propriu, pentru că, la acest moment, lucrează deja la prima carte despre conacele Olteniei, dar și la un album Craiova veche. E mai greu cu finanțarea, dar știe că ambele lucrări vor fi apreciate, pentru că vor avea case, castele ori conace de care, până la Monumentalist, nu auzise nimeni. Și, pentru că nu vrea ca ”istoria” aceasta a letargiei să se repete, Dragoș este implicat în mai multe proiecte cu tineri. De exemplu, începând de anul trecut, inspirat din proiectul Monumentalist, în școlile din mediul rural din întreaga țară se organizează un concurs. Copiii intră pe pagina Monumentalist, își aleg un monument, pe care îl pictează. Îi trimit lucrările, care apoi se jurizează și se acordă premii. ”Este o emoție de nedescris. Anul acesta am văzut niște lucrări superbe. Pentru copii, creativitatea nu are limite. Am văzut conace pictate pe cutii de ciocolată, pe pietre, a fost extraordinar de frumos. La competiția liceelor, eu le propun niște trasee, iar ei trebuie să descopere istoria și poveștile anumitor case. Mă implic, pentru că, la un moment dat eu o să îmbătrânesc și nu știu dacă o să mai fac asta. Dar vreau să găsesc următoarea generație, să am cui să las pasiunea asta ca moștenire”, ne-a mărturisit în încheiere Dragoș, tânărul pentru care istoria și arhitectura veche reprezintă cea mai frumoasă pasiune pe care un om o poate avea.  

Dragoș Andreescu este cel de al patrulea nominalizat la Gala CARIERE 2019

Secțiunea

GARDIENII PATRIMONIULUI

  Celelalte povești din această secțiune sunt: Alexandru BUZATU,  arhitectul „main role in Castle Break”, o poveste cu parfum de epocă despre castele, palate și conace Oana CHIRILĂ, catalizatorul HerculaneProject,  o extraordinară inițiativă civică pentru salvarea Băilor Imperiale Neptun Răzvan POPOVICI (SoNoRo), violistul care vrea să redea reședințelor nobiliare splendoarea de altădată și menirea de liant al comunităților   VOTATI AICI câștigătorul secțiunii GARDIENII PATRIMONIULUI