În urma discuțiilor mele cu diverse persoane, din diverse medii de activitate, dar și din diverse țări, a reieșit că cel mai important atribut al poporului nostru, care poate fi folosit pentru „a răzbi”, este creativitatea, ce se află într-o strânsă corelație cu gradul de inteligență. Profesorul Daniel David are o perspectivă avizată a acestui aspect, graţie vastei sale expertize. El spune că dacă ne uităm la indicatorii de inovație/competitivitate, România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană. Numai că acestea sunt doar nişte cifre seci, aşa că nu trebuie să pierdem din vedere contextul, care e mai mult decât grăitor. „Pentru cineva mai slab pregătit și/sau rău intenționat, acest lucru ar putea însemna că gradul nostru de creativitate ar fi mai scăzut. În monografia dedicată psihologiei românilor, am comparat potențialul de inteligență și de creativitate al românilor cu cel al altor popoare vestice (francezi, britanici, națiuni din zona nordică a Europei etc.). În general, potențialul nostru de inteligență/creativitate este la nivelul acestora. Din păcate, însă, noi nu avem instituțiile sociale adecvate – spre deosebire de țările vestice – care să transforme potențialul în realitate. De aceea, românii, odată ajunși în țări cu instituții puternice, pot performa competitiv la nivel internațional, deși în țară, probabil, adesea nu au reușit să se remarce”, explică profesorul. LIPSA ÎNCREDERII NU STIMULEAZĂ COLABORAREA Una dintre problemele identificate de Daniel David şi expuse în lucrările sale este faptul că noi, românii, nu prea avem încredere unii în alții. Iar acest lucru reprezintă o frână în calea dezvoltării. „Încrederea este primul pas în relaționarea interpersonală (cu impact asupra coeziunii societății) și în construcția comună a unor instituții sociale moderne şi puternice. Spre exemplu, un american tipic are tendința să accepte un străin în spațiul personal, tratându-l astfel ca pe un potențial prieten sau colaborator. Noi plasăm străinii inițial în spațiul social, iar abia după ce trec niște teste de încredere sunt incluși în spațiul personal. Dacă această strategie poate că ne-a fost utilă de-a lungul istoriei (adesea, în aceste zone, străinii nu veneau să-ți dea ceva, ci să-ți ia ceva, astfel că ținerea lor la distanță probabil ne-a ajutat), astăzi, în lumea globalizată, acest lucru devine o frână în dezvoltare: până îl testăm noi, străinul pleacă și construiește relații reciproc avantajoase cu alții, noi pierzând, astfel, oportunități”, explică profesorul. „O societate colectivistă ca a noastră nu încurajează diferențierea și autonomia individului: nimeni nu iese din rând fără acordul șefului!” Lipsa încrederii mai are o consecinţă directă: nu reuşim să lucrăm bine împreună. Drept urmare, noi colaborăm doar pentru a supravieţui și/sau pentru păstrarea statutului actual, punctează Daniel David. La noi, „binele colectiv” este o noţiune aproape inexistentă, căci fiecare trage pentru el. Drept urmare, suntem o naţiune care se zbate în sărăcie. „O societate colectivistă ca a noastră nu încurajează diferențierea și autonomia individului: nimeni nu iese din rând fără acordul șefului! Astfel, neîncurajându-i și nesusţinându-i pe cei mai buni dintre noi – adesea, practic chiar îi chiar blocăm! – ajungem să ne zbatem în sărăcie. O societate vestică are instituțiile prin care încurajează diferențierea și autonomia indivizilor, gândind că succesul unora din grup înseamnă în final și beneficii pentru ceilalți din grup (este o logică win-win)”, spune Daniel David. Ce trebuie să facem? În opinia profesorului, e nevoie să-i identificăm pe cei mai performanți dintre noi, să-i susținem și să-i promovăm, știind că astfel succesul lor se traduce în final în beneficii pentru toți! MUNCA, PENTRU ROMÂNI, ESTE UN FACTOR DE EMANCIPARE SOCIALĂ Cât despre „relaţia” românului cu jobul, Daniel David spune că, în general, munca reprezintă un factor de emancipare socială. Cu alte cuvinte, când câștigul îi permite să se emancipeze, românul este extrem de performant și serios la locul de muncă. În caz contrar – dacă venitul îi asigură doar supravieţuirea – atunci refuză munca sau o tratează după logica „las’ că merge și așa…”. „De aceea, ca şi în cazul creativității, oameni care în țară nu se remarcau prin muncă ajung să devină modele acolo unde câștigul din muncă îi ajută să se emancipeze (de exemplu, să-și cumpere/facă o casă, să aibă concedii în locuri de referință, să-și trimită copiii la cele mai bune școli etc.)”, subliniază profesorul. ATRIBUTELE UNUI LIDER ADEVĂRAT În viziunea lui Daniel David, un lider adevărat:
  • este o persoană competentă (inteligentă/creativă/disciplinată/care vede viitorul/schimbarea ca pe o oportunitate, nu ca pe un pericol);
  • arată preocupare pentru om (ex. vede controlul comportamentului prin recompense, nu prin pedepse, valorizează omul și critică doar comportamentul acestuia, îi ascultă pe ceilalți).
Un astfel de om („competent” şi „warm”) trezește în ceilalți admirație și astfel poate face ceea ce trebuie:
  • poate transforma paradigma actuală (aproximând leadershipul transformațional eficient) și/sau
  • poate face ca paradigma actuală să funcționeze la potențial maxim (aproximând leadershipul tranzacţional eficient).
CITEŞTE CONTINUAREA MÂINE PE SITE-UL REVISTEI CARIERE! Daniel David vorbeşte în partea a doua a articolului despre sistemul educaţional care nu încurajează tinerii din România să îşi atingă adevăratul potenţial, dar şi despre cultura antreprenorială la români şi cum tratează afecţiunile psihologice cu ajutorul tehnologiei hi-tech. https://www.revistacariere.ro/antreprenor/strategie/daniel-david-sistemul-de-invatamant-impiedica-tinerii-din-romania-sa-si-atinga-adevaratul-potential-ii/

Articol preluat din numărul 246/aprilie 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.