John avea 55 de ani, iar în ultimii 10 ani condusese departamentul de mentenanță. La acea vreme, eu eram directorul de resurse umane. John mă vizita săptămânal, întrebându-mă când ar putea fi pensionat anticipat. Voia să se bucure de viață și, în mod special, să petreacă timpul cu nepoții săi. Din nefericire, trebuia să îl dezamăgesc de fiecare dată. Pensionarea anticipată era doar pentru acei angajați al căror loc de muncă ar fi urmat să fie desființat. Câteva luni mai târziu, am fost nevoiți să facem o restructurare majoră din cauza rezultatelor financiare proaste. Aș fi avut posibilitatea să desființez locul de muncă al lui John. Și el ar fi fost primul pe lista oamenilor care ar fi putut să plece, aplicând procedura pensionării anticipate.