Rețelele de socializare ne-au scos pe toți pe o scenă deschisă, foarte complexă și înșelătoare. Noile reguli de interacțiune sunt atât de neintuitive, încât sistemul nostru cognitiv nu știe să răspundă adecvat. Acest nou mod

Sâmbătă, 12 iunie, Fundația Calea Victoriei organizează Ziua Porților Deschise 2021 și anunță reînceperea cursurilor la sediul său din inima Bucureștiului! Evenimentul din acest an are loc atât fizic, la sediu, cât și online și

Calitatea vieții noastre depinde mai puțin de ce se întâmplă, ce ni se spune și cum suntem priviți și mai mult de cum înțelegem ce se întâmplă, ce ne spunem și cum ne vedem pe

“Există un prag de sus în fiecare meserie. Nu unul de care să te ferești și să-ți dea dureri de cap. E pragul care, odată atins, îți ia toata frica și îți confirmă că n-ai

„ Dacă cineva îți spune: „Mă completezi”, fugi!” scrie Whoopi Goldberg în cartea sa despre iubire și relații.
De ce să fugi? Pentru că nu e funcțional ca cineva să aștepte de la tine ceea

Smerenia nu înseamnă să te faci mai mic, iar stima de sine nu înseamnă să te faci mai mare.
Smerenia înseamnă să fii cine ești, în mod asumat, dar fără orgoliu. Pentru a funcționa bine,

Încrederea în sine poate fi învățată, antrenată, practicată. Atâta vreme cât o privim ca pe una dintre multe abilități pe care încercăm să le îmbunătățim și nu ca pe o trăsătură pe care o ai sau nu o ai, nu mai pare deloc greu de atins. Am pus cap la cap câteva dintre recomandările psihologilor și ale specialiștilor în probleme de leadership și iată ce idei despre îmbunătățirea imaginii de sine au rezultat: 

Dezvoltarea emoţională a copiilor de la o vârstă fragedă este vitală pentru evoluţia afectivă a adultului de mâine. Felul în care copiii îşi exprimă emoţiile şi modul în care învaţă să le controleze reprezintă temelia abilității de a stabili relații interumane pozitive și satisfăcătoare la maturitate. Cum creşti stima de sine a copilului?

Copilul vine pe lume înzestrat cu o curiozitate copleșitoare. El vrea să descopere, să înțeleagă, să exploreze și să absoarbă lumea din jurul lui, de care se miră necontenit. Nouă, părinților, ne place acea spontaneitate și poftă de viață, fiindcă ne reamintește că viața este intensă și că merită să o trăim prezenți și cu bucurie fiecare moment. Suntem fascinați de capacitatea de explorare a copilului și ne dorim să o păstreze vie pentru totdeauna. De multe ori, însă, constatăm că pe la vârsta de 5-6 ani el a pierdut undeva pe drum această curiozitate. Iar când ajunge la școală, învățarea devine un chin, discuțiile interminabile pe tema lecțiilor pentru acasă transformându-ne radical relația noastră cu el. Oare ce se întâmplă de copilul învață la un moment dat sa nu mai învețe? Are această pierdere a curiozității vreo influență asupra stimei lui de sine?

Stima de sine se formează în prima copilărie atunci când auzim vorbindu-se de noi la părinți sau apropiați. În funcție de ce spun aceștia, căpătăm sau nu încredere în forțele proprii, învățăm să ne controlăm emoțiile sau să ne motivăm pentru a atinge un scop. De asemenea, stima de sine mai poate avea de suferit și pe parcursul vieții, fiind un mecanism viu și în continuă formare. Pentru a reuși în carieră și în viață, ai nevoie de stimă de sine. Cum îți dai seama dacă mai ai de lucrat la capitolul ăsta și cum o dobândești?

Fiecare dintre noi ne naştem cu un talent, însă, cu timpul, din cauza unor întâmplări sau experienţe, uităm că acesta există şi nu ştim să îl fructificăm, ajungând să credem că poate nu am fost înzestraţi în acest sens. Atunci nu ştim sau nu vrem să căutăm mai multe despre asta şi să ne îmbunătăţim. Ajungem să ne pierdem încrederea în talentul nostru.

Strategiile de motivare, poate cel mai arzător topic din sfera managementului de resurse umane al ultimilor 5 ani, angrenează un cumul de resurse atunci când organizațiile decid intervenții susținute în acest sens. Seria materialelor dedicate procesului de motivare adaptat la nevoile individului culminează cu un ultim element cheie al piramidei lui Maslow  - stima față de sine și autorealizarea.

În general fiecare individ procesează toate informaţiile pe care le-a adunat despre sine în decursul vieţii sale, se autoevaluează şi îşi creează o imagine proprie despre sine (Eul real), făcând apel la informaţii din trecut şi din prezent. Este destul de important pentru acesta să ajungă la un consens, prin care să aibă o reprezentare de sine realistă, care să fie în acord cu dorinţele şi aspiraţiile pe care le are.

„I-am trimis pe mulţi la coaching, dar nu m-am gândit niciodată că şi eu aş avea nevoie. Eram convins că e pentru angajaţii care nu ţin pasul sau ne fac probleme”. Cel care mi-a spus acestea ocupă, de mulţi ani, o poziţie de CEO şi face parte dintre persoanele cărora le place să fie informate. Iar dacă un astfel de om descoperă abia după ani – când problemele acumulate pe toate planurile ajung să îl „cocoşeze”, cum spune el – că ar fi avut nevoie de multă vreme de un coach, m-am gândit că ar fi util să-i ajut pe cei interesaţi să descopere dacă au sau nu nevoie, înainte ca viaţa lor să intre în impas.