E întuneric. Până acum două luni întunericul era o lume sigură și calmă. De fapt se simțea una cu lumea. Ea era lumea. Un zgomot ritmic și în surdină o susținea și se armoniza cumva

ulcerul, diabetul, hemoroizii, hipertensiunea, psoriazisul sunt câteva dintre afecțiunile psihosomatice care apar din cauza faptului că orice boală fizică poate fi menținută și agravată de stres și emoții negative
 Somatizarea este un fenomen ce poate

Anul acesta pare că avem nevoie de un strop în plus de magie, speranță și frumusețe. Într-o perioadă de restricții, izolare și gânduri negre, avem nevoie de Crăciun. Noi, adulții, pentru odihnă și introspecție în

„Am o idee!” este refrenul copilăriei mele, cu entuziasmul, plăcerea și libertatea pe care mi le dădea. Adoram acele momente când „aveam idei” și, din fericire, erau multe. Raportată la viața de adult, care cere o anumită ordine, dar e și plină de griji, de ambiții, de nesiguranță, de stres, creativitatea unui copil poate părea de speriat. 

Se spune că dacă un copil ar veni pe lume cu un manual de folosire, lucrurile ar fi mult mai simple. Din păcate, copiii nu vin pe lume cu instrucțiuni și, mai mult de atât, creșterea copiilor nu ține de copii, ține de părinți. Mulți părinți sunt de părere că ei sunt în regulă, fac totul cum trebuie, dar copiii sunt cei care au probleme și trebuie să se schimbe.

Stima de sine se formează în prima copilărie atunci când auzim vorbindu-se de noi la părinți sau apropiați. În funcție de ce spun aceștia, căpătăm sau nu încredere în forțele proprii, învățăm să ne controlăm emoțiile sau să ne motivăm pentru a atinge un scop. De asemenea, stima de sine mai poate avea de suferit și pe parcursul vieții, fiind un mecanism viu și în continuă formare. Pentru a reuși în carieră și în viață, ai nevoie de stimă de sine. Cum îți dai seama dacă mai ai de lucrat la capitolul ăsta și cum o dobândești?

Auzim des despre copiii străzii sau copii orfani și mulți dintre noi suntem mișcați când auzim experiențele lor de viață. Poate nu toți putem avea o copilărie fericită, dar atunci când vine vorba de dăruit, un cadou nu strică niciodată.

“Mândrie şi Beton la tipar!” este proiectul pe care autorii web documentarului www.mandriesibeton.ro şi-au propus să aducă aminte oamenilor din Ţara Oaşului şi Maramureş cum arăta locul din care au plecat şi ce a devenit astăzi. Majoritatea sătenilor au plecat pentru a-şi face un trai mai bun şi au fost absenţi la transformările care au avut loc de-a lungul timpului atât în satul lor natal cât şi familiei acestora.

„Tatal meu era mecanic de tren, un om bun, muncitor si supus. Se ducea la lucru la 5 dimineata si se intorcea acasa la 7,30 seara. Mama si cu mine mergeam cu masina pana la gara din Salem, Massachusetts, sa-l asteptam. De multe ori trenul avea intarziere, asa ca stateam ore in sir si vorbeam. Eram foarte legat de mama”, povesteste fostul CEO al General Electric.