Uneori, viața poate să semene cu un șir de curse, de-a lungul cărora învățăm să privim în față lucruri și adevăruri incomode despre noi. Lecțiile pe care le primim în fiecare zi ne arată că realitatea exterioară este, de fapt, suma percepțiilor noastre. În spatele a ceea ce vedem, se află, de multe ori, judecăți binare de tipul ,,e bine/ nu e bine”, ,,se cade/ nu se cade”. Ce facem, așadar, cu lucrurile pe care le aflăm despre noi și cu care ne este dificil să ne confruntăm, pentru că lovesc în paravanul percepțiilor noastre obișnuite? Cum putem să le acceptăm și la ce ne servesc ele?
3 sau 4? Cine are dreptate? Adevăr sau iluzie optică?
Când am văzut prima dată această imagine, m-am gândit care dintre cei doi are dreptate și am încercat să analizez situația din toate unghiurile. Până când, am realizat! Amândoi au dreptate, amândoi spun adevărul despre ceea ce văd. Două adevăruri diferite, deși imaginea pe care o privesc este aceeași.
Într-o perioadă în care ne grăbim şi „uităm” uneori de valorile adevăr şi dreptate, câteva dintre ideile interviului acordat în urmă cu ani în urmă revistei noastre de Neagu Djuvara sunt capabile să ne facă să ne oprim din goana nebună de zi cu zi şi... să tragem aer în piept. Să ne aducem aminte că societatea românească are oricând ceva bun de arătat, aşa cum spunea profesorul: talentul artistic şi cel intelectual.
Evident, nu am nicio pretenție că dețin monopolul pe adevăr și ce spun reprezintă doar punctul meu de vedere. Cu toții avem puncte de vedere și ele, punctele de vedere, sunt doar niște puncte din care ne uităm și atât.
